Azotul – care este cel mai important element constitutiv al proteinelor – este indispensabil pentru dezvoltarea plantei. În cazul porumbului boabe cel mai mare randament poate fi obţinut cu un aport de N de 200-250 kg/ha. Prezenţa azotului este necesară în proporţie destul de mare pentru dezvoltarea plantei. Deficienţa de azot duce la ştiuleţi scurţi, pe care se formează un număr mic de boabe.
Experimentele efectuate pe solurile cu conţinut redus de P au arătat că un randament corespunzător poate fi obţinut cu un aport de P2O5 de până la 150 kg/ha. În cazul solurilor cu conţinut foarte mare de P este de asemenea nevoie de 20 kg/ha de P2O5 pentru obţinerea unui randament înalt.
Curbele de sensibilitate arată de regulă o sensibilitate mare la proporţia mare de potasiu. În cele mai multe ţări proporţia anuală de K2O se situează între 150-250 kg/ha. Porumbul are nevoie de un aport de potasiu şi azot în proporţii egale pentru un randament înalt. Un aport redus de N reduce asimilarea de K, şi înfrânează creşterea. Deficienţa de potasiu şi calciu poate duce la lipsă de boabe la vârful ştiuleţilor.
Borul are rol în alungirea celulelor, creşterea stigmatului, având astfel un efect direct asupra producţiei de boabe la porumb. Deficienţa de bor are ca rezultat un număr redus de boabe, ştiuleţii având câteva boabe mai mari, însă foarte multe boabe lipsesc. Borul aplicat pe frunze sau la sol în timpul creşterii (V5-V7) poate avea ca rezultat un randament mai ridicat.