Un nivel suficient de mare de azot maximizează creşterea şi asigură asimilarea corespunzătoare a proteinelor la porumbul boabe şi porumbul însilozat deopotrivă.
Însă o cantitate excesivă de azot poate duce la o creştere exagerată a frunzelor, crescând proporţia frunzelor şi a tulpinii în comparaţie cu boabele. Din această cauză conţinutul de amidon al porumbului însilozat scade, ceea ce are un efect nefavorabil asupra calităţii producţiei.
Asimilarea din sol a fosforului continuă şi în perioada dezvoltării boabelor, iar în stadiu dezvoltat 70% din conţinutul de fosfor al plantei se regăseşte în boabe, având un efect direct asupra conţinutului de proteine. În stadiile de dezvoltare următoare fosforul îmbunătăţeşte dezvoltarea boabelor și accelerează coacerea plantei.
Potasiul creşte conţinutul de proteină brută al porumbului însilozat, şi astfel conţinutul caloric.
Zincul este componenta indispensabilă a enzimelor care participă la descompunerea carbohidraţilor şi producerea de proteine. Deci un nivel redus de zinc reduce creşterea şi conţinutul de amidon.
Se pare că se dovedeşte faptul că borul creşte conţinutul de amidon, şi în consecinţă conţinutul caloric al porumbului însilozat.