Fertilizare

In scopul maximizării utilizării îngrăşămintelor planificarea aplicării nutrienţilor trebuie să se alinieze la necesitatea de nutrienţi a plantei. In primele 4 săptămâni de după plantare acumularea de materiale uscate şi din această cauză necesitatea de nutrienţi este relativ scăzută. Dar după această perioadă porneşte un proces vegetativ rapid, iar această etapă de dezvoltare este caracterizată de necesitate mare de nutrienţi.

Pe lângă apariţia necesităţii nutrienţilor trebuie luat în considerare faptul că ceapa asimilează nutrienţii cu o eficienţă mai redusă, mai ales dacă comparăm absorbţia de fosfor comparat cu alţi nutrienţi. Acest lucru se datorează rădăcinilor groase şi a sistemului mai slab de rădăcină compus din rădăcini capilare scurte şi în număr redus. Din acest motiv sistemul de rădăcină a cepei are o suprafaţă prea mică pentru absorbţia corespunzătoare de nutrienţi. Ca şi urmare strategia de fertilizare trebuie să asigure alimentarea de nutrienţi în apropierea directă a zonei de rădăcină, cu regularitate şi în formă uşor absorbibilă.

Strategia de aplicare a nutrienţilor se poate realiza în următorul mod:

Ingrăşământ aplicat în formă uscată: îngrăşământul se aplică în proporţie mai mică înainte de plantare, iar diferenţa prin fertilizarea bulbului la cresterea plantei şi după necesitate. In cadrul fertilizării în formă uscată necesitatea de nutrienţi este mai mare pentru a putea preveni (din cauza construcţiei rădăcinii) lipsul de nutrienţi care poate apare ca şi consecinţă a eficienţei reduse de absorbţie a nutrienţilor, şi pentru a se completa pierderea rezultată cu spălarea nutrienţilor din sol şi cu reacţiile din sol dintre nutrienţi (capacitate de legare).

Fertirigare: cu împrăştierea îngrăşămintelor prin sistemul de irigare îngrăşămintele ajung direct la zona de rădăcină, acest lucru crește eficiența de absorbție de nutrienți de către rădăcini. Irigarea locală creează o zonă restrânsă de umiditate, unde rădăcinile pot crește. Această practică asigură o aplicare mai uniformă a nutrienților pentru plante, și permite ca substanțele nutritive corespunzătoare să fie alimentate la momentul potrivit şi în cantitate potrivit necesităților plantelor.

Aplicarea îngrăşământului foliar este important pentru satisfacerea instantanee a necesităţii de nutrienţi, fiind necesar acolo unde condiţiile de sol limitează disponibilitatea anumitor nutrienți. Cel mai adesea se aplică de micronutrienţii în această formă.