Îmbunătăţirea calităţii cartofului
Există trei criterii principale, care influenţează calitatea cartofului: calitatea tuberculului, calitatea cojii, precum şi durata de păstrare şi comportamentul la fierbere. Un aport echilibrat de nutrienţi este important în vederea gestionării corespunzătoare a acestor criterii.
Calitatea tuberculului
Calitatea tuberculului – indiferent dacă este vorba de conţinutul de substanţă uscată, conţinutul de amidon, defectele din interior sau comportamentul la fierbere – este de o importanţă esenţială pentru utilizatorul final.
Azotul favorizează dezvoltarea frunzelor şi a tuberculilor, creşte la maxim producţia de amidon. Fosforul menţine creşterea frunzelor şi a tuberculilor, respectiv influenţează calitatea şi cantitatea amidonului. Potasiul maximizează asimilarea de apă şi producerea substanţei uscate, şi poate contribui la reducerea vătămărilor mecanice. Calciul reduce la minim apariţia petelor feruginoase şi a petelor negre de sub coajă. Magneziul asigură capacitatea de fotosinteză şi o creştere accentuată. Borul reduce apariţia petelor feruginoase şi a petelor negre de sub coajă.
Calitatea cojii
Calitatea cojii cartofilor este din ce în ce mai importantă, deoarece consumatorii caută cartofii cu coajă curată, sănătoasă, în special dacă cumpără cartofi preambalaţi sau la vrac. Cartofi contaminaţi la exterior nu numai că sunt mai puţin atractivi, dar pot fi păstrați o perioadă mai scurtă.
Aportul de nutrienţi al plantei echilibrat în mod corespunzător reduce defectele cojii şi rezultă un aspect mai sănătos. Calciul fortifică coaja tuberculului, şi astfel cartoful devine mai rezistent faţă de boli. Borul accentuează efectele calciului prin îmbunătăţirea asimilării nutrienţilor, prin care se poate reduce incidenţa râiei comune şi a altor boli ale tuberculilor. Zincul poate reduce la minim riscul râiei făinoase, iar sulful reduce atât pericolul contaminării cu râie comună, cât şi cel cu râie făinoasă.
Durata de păstrare şi comportamentul la fierbere
Nu trebuie ignorate nici criteriul duratei de păstrare, nici cel al comportamentului la fierbere. După recoltarea plantei, trebuie avute în vedere şi alte aspecte, pentru că în multe ţări cartofii trebuie păstrați în cantităţi corespunzătoare pentru asigurarea aprovizionării permanente pe toată perioada anului. Tuberculii mai puţin susceptibili la vătămări mecanice şi colorare pot fi păstraţi pentru o perioadă mai lungă de timp, şi oferă o calitate mai bună în ceea ce priveşte gătirea lor.
Asigurarea unui aport echilibrat de nutrienţi pentru plantă înainte de recoltă influenţează durata de păstrare şi comportamentul la gătire al tuberculilor. Potasiul, calciul, magneziul şi borul au toate un efect benefic asupra duratei de păstrare şi a comportamentului la gătire al tuberculilor de cartofi, reducând vătămările mecanice, înnegrirea enzimatică şi gravitatea colorării.
Ce vă recomandă Yara în privinţa calităţii cartofului?
