Conţinutul de substanţă uscată este important atât la cartofii de consum, cât şi la cartofii pentru prelucrare industrială. Tuberculii cu un conţinut de substanţă uscată ce depăşeşte 18-20% sunt mai sensibili la vătămările mecanice şi se sfarâmă mai uşor în timpul fierberii. Cu toate acestea, pentru utilizarea în industria de prelucrare este nevoie de un produs cu un conţinut ridicat de substanţă uscată, pentru a obţine o culoare rumenită corespunzătoare la prăjire. În acest scop se prevede un conţinut de substanţă uscată de cele mai multe ori de 20-25%. Azotul, potasiul şi magneziul influenţează toate conţinutul de substanţă uscată a tuberculului.
Azotul este un element nutritiv de importanţă vitală pentru susţinerea dezvoltării frunzelor, totodată în cazul cultivării în condiţiile unei clime temperate supradozajul de azot în stadii ulterioare ale vegetaţiei plantei are ca rezultat stimularea creşterii continue, în timp ce întârzie coacerea, şi poate reduce conţinutul de amidon şi substanţă uscată, precum şi calitatea produselor destinate pentru utilizarea industrială.
Experimentele efectuate în Norvegia au arătat că o cantitate prea mare de azot aplicată în perioada târzie a creşterii poate reduce conţinutul de substanţă uscată a tuberculului.
O creştere intensă într-un stadiu târziu al cultivării într-un climat mai răcoros poate avea ca rezultat produse de dimensiuni mari, dar care au crăpături în interiorul tuberculului.
Forma de aplicare a potasiului influenţează substanţa uscată. Sulfatul de potasiu are ca rezultat un conţinut mai mare de substanţă uscată, decât clorura de potasiu, şi din această cauză este favorizat în cazul cartofilor pentru utilizare industrială. Motivul este faptul că clorul din clorura de potasiu influenţează în mod negativ conţinutul de substanţă uscată al tuberculului.
Studiul din Danemarca arată că sulfatul de potasiu (SOP) asigură un conţinut mai mare de substanţă uscată, decât clorura de potasiu (MOP).
Nivelul scăzut de magneziu reduce conţinutul de amidon. Diferite experimente au dovedit efectul pozitiv al magneziului cu privire la conţinutul de substanţă uscată şi densitatea relativă a tuberculului.
Acest studiu din Olanda caută să identifice relaţia dintre conţinutul de magneziu şi conţinutul de substanţă uscată al tuberculului.
Producătorii pot influenţa conţinutul de substanţă uscată prin următoarele metode: